Copilul şi Rugăciunea

Rugăciunile pe care le spun copiii, rugăciuni­le năs­cute din minţile lor, sunt spuse cu credinţă, cu dra­goste şi sinceritate şi au în ele multă putere. Co­pi­­lul ştie că Dumnezeu dă ploaie şi de multe ori, la vreme de secetă, el se roagă cu mai multă credinţă de­cât oamenii mari ca Dumnezeu să dea ploaie. Une­ori minimalizăm cererile din rugăciunile copii­lor. Dar privite cu atenţie, aceste rugăciuni ascund con­ştiin­­ţa că Dumnezeu este Cel care poartă de grijă tutu­ror, că El dă fiecăruia ceea ce îi este de trebuinţă. Aceste gânduri trebuie păs­trate ca o comoară.
Rugăciunile pe care le spune copilul din min­tea sa exprimă cel mai bine relaţia pe care o are cu Dum­nezeu. După ce le-au vorbit copiilor despre Persoa­ne­le Sfintei Treimi, despre Maica Domnului, despre îngeri şi sfinţi, părinţii trebuie să îi şi înveţe să „vorbească“ acestora prin rugăciuni ale Tradiţiei bise­ri­ceşti, prin rugăciuni cu care s-au rugat toate gene­raţiile de copii creştini.
Dacă celor mici li se vorbeşte despre îngeri şi sfinţi ca de nişte binefăcători, ca de nişte prieteni ai lor mai mari, ei vor simţi nevoia să comunice cu ei, să li se roage lor.
Copilul poate să aibă un mic canon de rugăciune. În afara rugăciunilor dinainte şi de du­pă fiecare ma­să, prin care copilul Îi mulţumeşte lui Dumnezeu pen­tru mâncarea primită, e de mare folos ca şi rugăciunea de dimineaţă şi cea de seară să fie spuse în fiecare zi. Până la o anumită vârstă, e bine să spună măcar În­geraşul şi Tatăl nostru, iar mai apoi: Doam­ne, Doam­ne, Ceresc Tată şi Cuvine-se cu adevărat.
Când copilul ştie să citească este bine să fie învă­ţat să se aplece câte puţin şi asupra cărţii de rugă­ciuni. Când el creşte mai mare, poate fi învă­ţat să facă mă­tă­nii şi închinăciuni. Fără a-l obliga, fără a-l forţa, el trebuie ajutat să se apropie de toate formele de manifestare a evlaviei pe care le-a rânduit Biserica.
Dacă pentru un tânăr a devenit un obicei să spună în fiecare zi anumite rugăciuni, chiar un acatist sau un paraclis, mult mai puţin îl vor răni atacurile pati­mi­lor şi ale dracilor. Dacă se va în­văţa să se roage, sufletul şi trupul său se vor sfinţi şi el va merge cu hotărâre pe calea mântuirii.