Prietenii şi influenţa lor

Pentru orice tânăr prietenii reprezintă, după cum nu este greu de observat, o a doua familie. Dacă un copil nu are cum să îşi aleagă părinţii, în schimb pri­e­tenii şi-i alege. De aceea încrederea pe care le-o acor­dă este mare, iar afecţiunea pe care le-o poartă este pro­fundă. Prietenii sunt cei cu care îşi împarte via­ţa, sunt punc­te­le lui de sprijin, sunt cei alături de care creşte.
Din păcate, pe cât de strânsă poate fi o prietenie, pe atât de mult rău poate face copiilor noştri una ne­potrivită. Universul tinerilor de astăzi este foarte di­ferit de cel de pe vremea când noi, părinţii, eram de vârsta lor.
Astăzi destrăbălarea care stă pe un soclu de aur îmbracă o sumedenie de forme. De la desfrânare, be­ţie, până la violenţă, păcatul oferă o gamă largă de ofer­te pentru tineri. Aceste patimi nu se autoprezintă ca valori negative. Nu se arată ca şi cum ar fi respin­gătoare, ci ca şi cum ele ar fi ade­văratele valori. Un tânăr care nu bea şi nu fu­mează este considerat lipsit de personalitate, un tânăr care nu întreţine raporturi sexuale cu prietena lui este considerat anormal.
Diavolii îmbracă veşminte atrăgătoare şi ies în în­tâmpinarea tinerilor. De cele mai multe ori uneltele dia­volilor sunt falşii prieteni. Aceştia duc o lup­tă de du­rată pentru distrugerea virtuţilor celor care încă le mai au. Ei au o sete nebună de a nimici orice rezis­ten­ţă din partea celor care iubesc curăţia şi duc o luptă de durată, care de obicei se termină cu înfrângerea tine­rilor virtuoşi, singuri în faţa mulţimii celorlalţi.
Este adevărat că există şi prietenii folositoare, în care comuniunea a rodit aşa cum trebuie, dar ele sunt din ce în ce mai rare în zilele noastre.
Ziarele sunt pline de ştiri, care de care mai dure­roa­se, despre ce urmări triste au unele „prietenii“. Pă­rinţii trebuie să fie conştienţi că dacă nu se interesează de anturajul copiilor lor, o educaţie îndelunga­tă se poate transforma în amintire în numai câteva zile. Pentru că puţini tineri au curajul de a fi altfel decât prietenii lor.
Avem datoria de a-i ajuta pe copii să îşi aleagă pri­etenii. Dacă, de exemplu, cât sunt mici, în locul în care se joacă sunt mulţi copii prost crescuţi, trebuie să facem efortul de a-i duce în locuri unde îşi pot face altfel de prieteni, într-un parc sau unde conside­răm că este mai bine pentru ei.
Copiii simt nevoia să îşi consume energia, simt ne­voia să se joace. Practicarea unui sport este cât se poa­te de binevenită. Anticul dicton „minte sănătoasă în corp să­nă­tos“ este valabil şi astăzi. Sportul nu numai că dez­voltă în copii abilităţile fizice şi le întăreşte să­nătatea, ci ajută şi dezvoltării lor psihice. Câtă vre­me nu este practicat în exces, câtă vreme performan­ţa nu devine din pasiune patimă, nimic nu este îngrijorător.
Părinţii au datoria de a încuraja aptitudinile pe care le observă la copiii lor şi astfel, dându-le o preocupare, îi ajută să îşi găsească şi prieteni pe măsură. Talentul în domeniul artelor plastice sau al muzicii se află printre înzestrările care pot fi puse în valoare.
Cel mai important mediu pentru copiii noştri îl con­stituie şcoala. În şcoli sunt tot mai puţine clasele în care profesorii intră cu plăcere. Apar tot mai mulţi copii problemă, copii care chiulesc pentru că nu îi interesează şcoala, copii care sunt modele negative pentru ceilalţi. Ei sunt colegii copiilor noştri.
În licee situaţia este şi mai tristă. Liceele riscă să devină din instituţii de învăţământ locuri viciate. Une­ori tinerii reuşesc să îşi ascundă viciile faţă de pă­rinţii lor vreme îndelungată, şi părinţii observă că­de­rile lor prea târziu. A început să ia proporţii până şi consumul de droguri. Cât de repede se schimbă lu­cru­rile... Au fost de ajuns câţiva ani pentru ca un pă­cat despre care înainte se ştia numai din filme să se răspândească cu o viteză alarmantă. Majoritatea copiilor care se droghează nu sunt conştienţi de efectele grave ale consumului de droguri.
Mulţi părinţi nu îşi dau seama că situaţia este din ce în ce mai gravă, şi este foarte greu ca cineva să atragă atenţia asupra tuturor aspectelor acestei situaţii.
Există şi excepţii, există şi tineri cu viaţă cu­rată, ti­­neri binecuvântaţi de Dumnezeu. Dar nu­mărul lor este prea mic pentru a putea rămâne indiferenţi la pericole.